Destin

Destinul are o componenta misterioasa care ne face frica uneori. E ca si cand nimeni nu isi cunoaste destinul si ar vrea poate sa il imblanzeasca, sa nu sufere. Unii oameni chiar nu vor sa isi cunoasca destinul.

Exista tendinta sa facem pe desteptii, sa nu vrem sa il stim pentru ca se zice ca stiindu-l, il modificam si nu e bine. E o tampenie si ma face sa rad. Chiar daca il afli, tot nu il poti modifica. Chiar daca acum e la moda sa fii propriul tau stapan si sa iti faci destinul, e imposibil sa il modifici in vreun fel. Ce trebuie sa se intample, tot se va intampla, indiferent daca esti stapanul si te agiti sa ti-l faci, sau sa il modifici, sau daca vrei sa se implineasca sau nu, destinul e facut de sinele superior care nu tine cont de tine si nu il intereseaza sa il schimbe.

Hai sa gandim logic si intelgent si sa intelegem ca ce ti-e scris, in frunte ti-e pus.

Noi suntem micul sine, cel mai neimportant si cel mai nebagat in seama, cel care duce greul pe Pamant si care nu are nimic de zis la capitolul destin. Pur si simplu nu il intreaba nimeni ce vrea, daca ii place sau nu. 

Se face confuzie intre stapanul care e sinele superior si executantul care e egoul. Nu decide sinele fizic pentru ca el nu stie ce plan are sinele superior, nu are imaginea de ansamblu si nici contact cu celelalte sine din alte vieti. Altfel ar strica planul. Planul divin.

Multa lume, majoritatea, face confuzie intre ego si sine superior, conferindu-i egoului puteri pe care acesta nici nu viseaza sa le aiba. I-ar place dar nu are acces la informatiile vaste si contactul cu Sursa pe care Sinele superior le are.

Eu cred cu putere in predestinare. Cred ca suntem predestinati, asa cum Oracolul ii zice lui Neo in Matrix si asa cum am observat in viata. De aceea avem deja-vu-uri, imagini pe care le-am mai vazut undeva, candva. Nu le avem degeaba. Eu le-am avut toata viata. Semn ca urmezi niste jaloane, niste cai deja parcurse si stabilite. 

Ideea predestinarii anuleaza ideea karmei. Complet si irevocabil. Nu se poate sa fie tot prestabilit dar totusi sa platesti pentru ceva, sau sa termini ceva deja inceput. E absurd. Ca si cand cineva ar juca zaruri in Cer. Ca si cand viata ar fi bataia de joc a cuiva. Si destinul e incompatibil si cu liberul arbitru. Cum sa decizi cand totul e deja decis? Cum sa ia controlul micul sine cand marele sine are deja un plan pentru noi? 

Da, stiu ca ideea liberului arbitru suna bine dar nu are sens, a fost infirmata stiintific in laborator. Karma la fel suna a dreptate divina dar de fapt e doar o minciuna pentru cei care nu gandesc singuri si si-ar dori in celelalte dimensiuni dreptatea pe care nu au avut-o pe Pamant.

Cineva spunea odata: nici acolo sus nu e democratie. Dixit.