Filmele de Craciun

Filmele de Craciun sunt magice. Sunt singurele care te mai fac sa simti atmosfera de Craciun, ca atunci cand erai mic si Craciunul era special.

Cand incep filmele de Craciun la tv, incep sa simt magia Craciunului si deja ma pregatesc sa sarbatoresc, sa fac liste, sa caut decoratiuni si sa visez frumos despre o viata magica.

Nu sunt cele mai inteligente sau aventuroase filme, de multe ori scenariile lasa de dorit iar povestile sunt banale si previzibile. Dar nu asta conteaza de Craciun. E mai important sa vezi oameni frumosi, oameni fericiti, oameni zambitori, oameni care nu au griji, zapada, brazi impodobiti, lumini si culori pe strazi, comunitati care colaboreaza si se ajuta.

Pentru mine toate astea sunt importante si pentru asta, cand deschid tv si vad filmele de Craciun parca viata trece mai usor, parca problemele nu mai sunt asa de grave, parca viata e mai frumoasa.

Cea mai importanta valoare a filmelor de Craciun e comunitatea. Este ceea ce mi-as dori sa vad in realitate, e ceea ce nu am vazut inca pana acum, e un deziderat si un vis frumos care inca nu s-a implinit si sincer, nu cred ca se va implini vreodata. Comunitatea unui oras mic unde de la primar la ultimul om, toti se intalnesc si fac targuri, gatesc impreuna, strang bani pentru cei defavorizati si au sensul de simt civic care azi, din pacate, nu mai exista.

Filmele de Craciun iti dau impresia ca pe Pamant toti oamenii se iubesc, se ajuta, se sprijina, iti dau impresia ca suntem toti buni si frumosi, ca orice problema are o rezolvare, ca totul se petrece ca in povesti unde magia face minuni si totul se sfarseste cu Happy End.

Ma uit uneori si imi dau lacrimile cand vad ca oamenii pot fi buni si frumosi, ca totusi se poate sa colaboram si sa ne ajutam fara preconceptii si fara prejudecati, ca viata e facuta sa fie traita in liniste, in bucurie, in iubire, in armonie.

Da, pare o utopie, pare ceva prea frumos pentru a fi adevarat, pare o poveste cu Feti Frumosi si Zane, ceva care nu exista pe Pamant. Dar asta nu inseamna ca nu putem visa, ca nu putem spera, ca nu putem incerca.

Filmele de Craciun sunt cele mai frumoase surogate de Craciun pentru ca iti arata zapada care de fapt a disparut chiar si la Poli, pentru ca iti arata oameni fericiti si care rad si danseaza, fara griji chiar daca in realitate rar mai vezi un om care rade sau un om fericit, pentru ca iti arata o societate utopica care colaboreaza in loc sa se urasca si sa se denunte, care coopereaza in loc sa isi puna bete in roate si sa se omoare, pentru ca te face sa visezi frumos, sa zambesti, sa speri.

Ne lipsesc toate astea atat de mult ! Cel putin mie imi lipseste sa vad oameni fericiti si care iubesc, imi lipseste zapada si imi lipsesc colindele, imi lipsesc traditiile din zonele istorice ale tarii unde lumea nu doar manca si barfea, dar si canta, dansa, se veselea si iubea.

Cine a crescut cu traditiile din regiunile istorice ale tarii, nu poate uita colindele si mersul greoi prin zapada inalta, nu a uitat cozonacul si colaceii facuti la cuptorul de lemne, nu poate uita traditiile locale din tara si mai ales, nu va accepta uratimea acestei vieti anoste si fara sens ca fiind normalitate. Refuz sa renunt la Craciunul fericit din copilarie cand ieseai pe strada si mirosea a mancare de sarbatori si se auzeau colindatori si totul era magic si miraculos.

Azi mi-au ramas doar filmele de Craciun, chiar daca nu ma mai uit la ele pentru ca se repeta si le stiu deja, le las in fundal si imi vad de treburi in casa, fac curatenie sau citesc o carte, lucrez la computer sau muncesc de acasa, dar cu filmele de Craciun inca mai simt ca e Craciun !