Karma

Karma e o pacaleala.

Eu nu mai cred in karma. Toata viata am crezut in karma dar in lumina noilor cercetari si a lecturilor avute, tind sa cred ca oamenii care merg in lumina si sunt cautatori ai adevarului nu mai au karma.

Notiunea de karma se bate cap in cap cu notiunea de reincarnare si cu cea de liber arbitru si cu cea de evolutie. Logic, daca toate reincarnarile noastre sunt simultane, atunci cum mai poate exista karma? Nu exista vieti precedente si vieti viitoare, exista vieti simultane in teoria unificata a totului.

Si cum ar putea exista liber arbitru daca prin definitie karma e o impozitie, aceea de a culege roadele actiunilor? La oamenii inferiori s-ar putea pune problema de karma doar virtutea faptului ca nu sunt constienti nici in viata fizica, materiala nici in viatile subtile.

Odata ce depasesti pragul celei de-a 5-a dimensiuni, nu mai exista necesitatea karmei.

Ca de obicei oamenii gandesc in termeni de recompensa si pedeapsa si deci au impresia ca cineva sta dupa ei sa contabilizeze fapte bune si rele. Nu asta e ideea, daca deja ai inteles ce ai facut si de ce, nu are rost sa ramaii forver in stare de victima, avand in vedere ca planul fizic e de antrenament si nu e absolut.

Sunt notiuni pe care le intelegi singur, de la un anumit nivel. Nu e nevoie de parenting sau de un milion de vieti ca sa pricepi lucruri de baza, simple si logice.

Si, surpriza vine din "Matrix" unde Neo intreaba Oraolul de ce mai traim, daca tot ce facem e predeterminat si s-a intamplat deja, la care Oracolul raspunde "Ca sa intelegem de ce". Genial.