Moartea

Moartea e tabu pentru omenire. E greu sa gasesti la Tv sau in ziare si reviste reportaje sau articole despre moarte. Si e absurd. Sutem majoritatea complet nepregatiti pentru viata dupa moarte. Pentru ca majoritatea, conform dogmelor bisericesti, cred ca nu exista nimic dupa moarte.

Moartea asa cum o vad oamenii nu exista de fapt. Noi ne parasim doar corpul si ne intoarcem inapoi la origine. Acolo vedem din nou cine suntem cu adevarat. Noi suntem fiinte ale luminii care vor sa aiba o experienta in dimensiunea materiei, in dualitate si in corpurile umane. Venim din lumina si ne intoarcem in lumina. Numai corpului ii este frica, numai corpul intra in panica in fata mortii. Spiritul stie intotdeaun cine este, de unde vine si incotro merge.

In fiecare seara ne culcam in pat gandindu-ne ca ne trezim din nou dimineata. Iar moartea nu inseamna altceva decat ca paraasim corpul pentru a ne trezi in alta dimensiune. In fiecare seara murim pentru a reinvia dimineata.

Daca ar sti ei ca dupa moarte urmeaza viata adevarata ! S-ar schimba situatia si atunci ar citi mai mult despre moarte, ar cauta literatura si articole pe internet. Din pacate trista situatie o vad zi de zi in jurul meu: nimeni nu vrea sa discute despre moarte. Parca ar veni "omul negru cu coasa" mai repede la ei. In schimb multi dintre iluminati descriu moartea mai putin traumatizanta decat nasterea. Eu pt confirma. Pentru mine intrarea in corp a fost si ramane cel mai traumatizant eveniment de pana acum al vietii mele. Nici accidentul de masina pe care l-am avut la 14 ani nu a fost asa de traumatizant decat nasterea. La accidente e adevarat ce spun unii deschisi la minte: nu simti impactul, nu simti nimic. Iti pierzi cunostinta inainte de a primi lovitura fatala.

Eu dupa nastere, am avut mult timp cosmaruri in care imi simteam corpul fizic atat de greu si de nesuportat incat ma trezeam cu groaza. Trauma nasterii e resimtita de spiritele care vin din dimensiuni superioare, subtile ca o intrare claustrofobica intr-un tunel ingust si intunecat si apoi intr-o cutie stramta. Apoi, se estompeaza senzatia, te obisnuiesti cu carnea fizica si nu mai ai cosmaruri dar la inceput e groaznic.

Cartile mele preferate care vorbesc de moarte sunt cartile lui Castaneda. Don Juan este foarte bun povestitor si numai un incuiat ca si Castaneda putea fi atat de obtuz si opac incat sa nu priceapa teoriile esoterice ale nagualilor. Comparatia cu Vulturul care iti fura energia vitala (sufletul) este geniala la fel ca si teoria cu Oculta care de fapt e arhontica si iti inlocuieste mintea si te pacaleste si te transforma intr-un zombie.

Ideea nagualilor ca trebuie sa iti Moartea prietena e excelent argumentata de Don Juan. Altfel cum sa fii pregatit pentru ce urmeaza dupa? De altfel si Iisus a vorbit voalat de Arhonii gnosticismului cand a declarat ca asta nu e viata noastra, nu e mintea noastra, nu e corpul nostru. Si as adauga eu, viata pe Pamant nu e despre noi ci despre Ei, adica cei care stapanesc Pamantul, cei care sunt in varful lantului trofic.