Ratiunea si simtirea

Ratiunea si simtirea sunt extremele intre care pendulam toata viata pe Pamant.

Emisfera stanga este sediul ratiunii iar emisfera dreapta este sediul simtirii. Nu prea le armonizam, de obicei suntem ori intr-una ori in cealalta, cu repercusiuni asupra vietii noastre. 

Ma regasesc in amandoua, de fapt ma regasesc in extreme. Stiu ce daune pot face extremele netinute sub control.

Excesul de ratiune duce la inteligenta rece a celui care nu crede in invizibil, in spirit ci crede in materie si creier deci in ceea ce vede cu ochii, de aici oamenii de stiinta rationali si calculati care exclud a priori orice fel de implicare a sufletului sau a sentimentelor, exclud paranormalul si magia, isi exclud radacinile spirituale.

Excesul de simtire duce la creativitate, la intuitie si trairi interioare, la sentimente si emotii care pot slabi un suflet intr-o lume materialista si rationala, fara suflet. Este visatorul care se increde in intuitiile lui si sentimentele lui dar care ignora viata reala, cruda si sadica.

Dreptacii sunt controlati de partea stanga a creierului pana cand trec de nivelul 200 al constiintei si spiritualizarii, apoi ia amploare influenta emisferei drepte iar stangacii sunt ghidati de partea dreapta a creierului.

Ideal ar fi o combinare eficienta intre ratiune si simtire, de fapt e singura solutie pentru ca omul sa traiasca echiibrat si armonizat cu el insusi si Universul. Din experienta mea, trecem de la una la alta in secventa liniara, greu le armonizam pentru a judeca si la rece si la cald, cu consecinte salutare pentru viata noastra.

Dezechilibrul emisferelor cerebrale duce si la boli, de aceea calea de mijloc ar fi ideala.

Femeie bineinteles ca sunt orientate mai mult catre simtire iar barbatii mai mult catre catre ratiune dar nu este o lege. Se zice ca femeile dau sex ca sa primeasca iubire iar barbatii dau iubire ca sa prieasca sex.

Din experienta mea, cand o femeie se indragosteste, Dumnezeu ii ia mintile, o femeie lasa ratiunea la o parte si actioneaza cu predilectie ins sensul iubirii si al sentimentelor, uitand sa judece la rece barbatul, facand greseli de judecata, simtind mai mult decat rationand.

Un barbat este prin excelenta rational, la el instinctele sexuale si rationale nu il lasa sa se indragosteasca, ci sa obtina sex si ce este in interesul lui imediat si personal. Greu ca un barbat sa se indragosteasca imediat pentru ca nu este construit asa.

De aici conflictele intre sexe si neputinta intelegerii in cuplu. Suntem intr-adevara veniti de pe Marte/Venus cum spunea un scriitor odata.

Ratiunea si simtirea ne fac sa actionam in deplina ne (cunostinta) de cauza si ne determina sa fim altfel decat suntem de obicei, ne individualizeaza pornirile si instinctele pana la pierderea intelegerii in cuplu. E greu sa intelegi un partener care iubeste cand tu nu si invers.

Cine iubeste o face din inima si la cald iar cine nu iubeste rationalizeaza si judeca la rece, luand in calcul tot ce un indragostit nu ar lua niciodata in calcul. De obicei nu e bine sa judeci un om indragostit pentru ca iubirea elimina din start orice ratiune si calcul.

Observ cu ingrijorare din ce in ce mai putini oameni indragostiti si din ce in ce mai putine casnicii bazate pe iubire. Sentimentele par demodate si anacronice intr-o lume in care razboiul si violenta sunt normalitatea. Emotiile sunt privite cu neincredere, simtirile sunt blamate ca lipsite de incredere si eficacitate.

Oamenii nu mai iubesc, nu mai rad, nu se mai bucura ca inainte. Parca au disparut si educatia si bunul simt, si simtul civic si patriotismul, au cazut toate in desuet. In vorbire nu-si mai au locul cuvintele de odinioara cu farmecul discret al educatiei rafinate si inteligente, cu intelepciunea omului ajuns la pacea simturilor.

Suntem o civilizatie pe muchie de extinctie, o spun cu toata responsabilitatea pentru ca daca iubire nu e, nimic nu e.