Uitarea

Uitarea este un blestem si o binecuvantare pentru om.

In ciuda unor voci ignorante care spun ca asa este dat, ca asa vrea Dumnezeu si ca e normal, uitarea nu e normal sa existe. Omul ar trebui sa isi aminteasca cine este, cand a mai trait, ce a venit sa faca in lume si care e misiunea lui.

Avand in vedere campul electromagnetic care e aproape zero si trecerea prin Centura Fotonica, avand in vedere armele psihotronice ale Ocultei si proiectele negre prin care ne prajesc mintea, uitarea e o conditie sine qua non.

Batalia se duce intre armatele ET, sunt razboaiele lor care au rezonanta pe Pamant. Omul este cobai ca de obicei si victima colaterala.

Uitarea intervine in viata omului si ii face viata si mai grea. Sunt oameni care se nasc cu o memorie prodigioasa si oameni care se lupta sa imi aminteasca propriul numar de telefon si care umbla cu liste de cumparaturi si liste de facut.

Eu sunt unul din oamenii din a doua categorie, de aceea am fost mediocra in scoala care se bazeaza exclusiv pe memorare, de parca nu am avea carti si computere.

In Matrix, Ai-agentul Smith iis pune lui Morpheus ca in fiecare zi oamenii traiesc in uitare.

Cand omul face dementa senila sau Alzheimer memoria este pierduta irecuperabil si atunci viata ii este compromisa inevitabil si nu mai stie nimic, nu se mai ingrijeste, pierde tot. Sunt boli groaznice care depersonalizeaza omul, il obliga sa traiasca ca o leguma inutila, povara pentru societate si familie.

Uitarea este un flagel si parerea mea este ca uitarea este un program genetic, ne nastem cu predispozitii si cu programe deja implantate.

Memoria poate fi imbunatatita pentru a fi cetateni si oameni functionali, invatand lucruri noi, citind, dezlegand cuvinte incrucisate, tinandu-ne creierul ocupat si mintea in priza. Nimeni nu vorbeste de asta dar creierul are neuroni si sinapse care se pot regenera. Stiinta tradatoare spune contrariul si asta face parte din teoria conspiratiei. 

Adevarul e ca oamenii pot deveni mai inteligenti, isi pot recupera vederea, memoria, inteligenta, intuitia, etc. 

Eu sunt un exemplu, m-am nascut cu un delay, eram mereu mirata de lumea din jur, eram grea de cap si chiar procesam lent informatiile. Nu puteam face sinteze, nu puteam face legaturi, conexiuni intre lucruri, concepte, nu aveam incredere in mine si eram rusinoasa, timida, balbaita. In timp, am inteles ca asta venea de la corpurile mele subtile care erau defazate, emisferele cerebrale stanga si dreapta erau si ele defazate dara acum sunt 50%-50%. Am emisferele in echilibru si corpurile subtile sunt mai asezate.

Increderea in mine era mereu subminata de oamenii din jur, inclusiv propriul tata care ma facea proasta in fiecare zi, isi refula frustrarile existentiale pe mine, oamenii radeau pentru ca eram saraca si nu vorbeam mult si atunci am avut mereu un complex de inferioritate combinat cu o joasa autostima. Cheia este sa nu iti pese niciodata de ce anume zic oamenii care de multe ori rad unii de altii din prostie si unii se simt superiori facandu-i pe altii inferiori.

Uitarea vine si de la superficialitatea cu care ne traim vietile, si eu eram superficiala dar prin autoeducatie, m-am strunit sa termin ce am inceput si sa fiu atenta in jur, devenind perfectionista si cu atentie distributiva.

Uitarea este o binecuvantare doar pentru cei care nu vor sa isi aminteasca, cei care nu vor sa stie adevarul. Dar vine cu un pret amar, vor repeta aceleasi greseli mereu milioane de ani pana vor considera ca amintirea este o binecuvantare si a sti este salutar.

Cicilizatiile omenesti sunt amnezice si asta se vede in aceleasi greseli facute iar si ir de-a lungul mileniilor de eoni. Pentru mine uitarea este un blestem si ma chinui mereu sa imi amintesc cine eram si ce am venit sa fac, ca sa nu ma mai invart in cerc aiurea. Destinul se poate implini doar atunci cand stii cine esti si ce i venit sa faci.